Din când în când, e sănătos să tragi o linie şi să faci o socoteală. Se aplică sau ar trebui să se aplice și la Fierbinți-Târg.
De când sunt administrator public al acestui mic oraș din Ialomița, dar legat natural de București și Ilfov – fiind doar la 40 km de capitală, primesc din partea oamenilor întrebări critice de genul „ce fel de oraș e ăsta? că nu are una și nu are alta”.
Pe bună dreptate, totuși am două observații de făcut:
1. Să ne uităm și la ce are, nu doar la ce nu are.
2. Referitor la ce nu are, să trecem de constatarea a ce e evident și să ne întrebăm și de ce nu are, din ce cauze.
Unii spun chiar că ar trebui ca orașul Fierbinți-Târg să revină la statutul de comună. Las la o parte faptul că ar fi necesar un referendum și afirm categoric că nu e cazul să revenim la trecut, ci trebuie să vedem ce ne așteaptă în viitor.
Am să dau un singur argument și e unul foarte întemeiat: acum și pe viitor, orașele au parte de alocări financiare superioare comunelor, mai ales prin programele de finanțare europene. Sigur, trebuie să fim și noi în stare să profităm de ocazie, dar asta e partea a doua.
Exemplu concret:
Cred că toată lumea a auzit de PNRR. Pe componenta C10 – Fondul local al acestui plan, orașele au avut o alocare de 3,1 ,milioane euro, fiecare. Pentru comune, alocarea a fost de puțin peste 320 mii euro.
Așadar, orașul Fierbinți-Târg ar fi putut să beneficieze de o investiție europeană de 3,1 milioane euro. Ce am făcut noi?
Păi … am reușit să depunem cereri de finanțare în valoare totală de 809 mii euro. Procentual, înseamnă 26% din cei 3,1 milioane euro.
Dacă ar fi aprobat Consiliul Local și cererea de finanțare pentru blocuri destinate personalului din sănătate, am fi urcat la 1,54 milioane euro. Procentual, ar fi însemnat 49,7%, mult mai bine.
Dar, nu a fost să fie de data asta. Motivul invocat de consilierii locali: „că nu avem nevoie!” … noaptea minții …
În perioada în care orașul nostru a depuse cererile de finanțare respective, mă tot gândeam: un oraș are blocuri, deci și Fierbinți trebuie să aibă blocuri. Da, ține de urbanizarea localității.
Prea mult timp, Fierbințiul a fost ținut pe loc, cu intenție, după părerea mea. Dar să ne ținem mintea și ochii la viitor.
Haideți să judecăm: vreți ca Fierbinți să devină cu adevărat oraș? Ce înseamnă asta? Haideți să punem pe hârtie și să discutăm tot ce înseamnă ca acest oraș să devină cu adevărat oraș.
Tot după părerea mea, în primul rând înseamnă să se comporte ca un oraș. Sau ca la oraș. Oamenii care trăiesc aici și instituțiile pe care le are să se comporte orașenește. Nu ca la țară.
În al doilea rând, înseamnă că profităm de toți banii care pot fi aduși în localitate prin programele de finanțare naționale și europene. E o șansă unică, sunt vremuri de excepție.
Haideți să nu se mai zică „nu ne trebuie”, „ce nevoie avem noi?” și altele la fel. Pentru simplul fapt că, fără noi locuitori, Fierbinți se va duce în declin demografic. Orașul nostru va muri. Iar cei care se pot muta aici au așteptări și mai mari decât avem noi, care suntem deja aici.
Noii fierbințeni vor alege să se mute aici dacă vor găsi nu doar asfalt și canalizare peste tot, ci și parcuri, spații verzi, zone de agrement și pentru sport, viață culturală, un învățământ local performant și, mai ales, locuri de muncă. Așa că nu mai alungați investitorii, că fără ei vom rămâne pe loc încă 20 de ani.
În concluzie: haideți să vedem ce înseamnă ca Fierbințiul să devină oraș. Și să nu mai fie refuzate șansele la finanțare.
